venerdì 17 dicembre 2021

"Nna stu viuolu" di Graziella Di Salvo Barbera


 

Nna stu viuolu

 

Passaru nentirimenu già ddu’ anni

e simu sempri cca a cuntrastari

cu stu virus ca spunta a tutti bbanni

faciennu smorfi pi-ffarini scantari.

 

Na vota si travesti ri babbeu,

s’ammuccia, pui cumpari all’impruvvisu

e cu la manu nni fa marameu

pigghiannuni pi fissa c’un-surrisu.

 

Cuomu a diri: cca cumannu iu,

uatri a dinucchiuni aviti a stari

nun ci- av’a- essiri ummira ri Ddiu,

né prieri, ne missi e mancu artari.

 

Tra chiddi scantulini, certaruni,

a li paroli ri ddu cifirazzu

chiurieru li finestri e li barcuni

e nna la porta mittieru n-catinazzu.

 

Ma chissa è veru vita ri dannati…

chiusi nta na tana cuomu armali,

ca simu appiddaveru cunzumati

siddu ra vita chistu è lu finali.


Ma Ddiu retti lumi a li scinziati

e nziemula si misiru a sturiari:

“Stati tranquilli nun-vi custirnati

sulu sintiti socchi c’è di fari.

 

Lu vaccinu è prontu, lestu curriti,

na punturedda e vi ntravardati,   

si corchi fastiddiu pui  avvirtiti

è nenti, m’a saluti varagnati.”

 

Ora ognarunu fa la propia parti,

mierici, nfirmera e vuluntari

e nziemi a iddi nui ri stari allerti

e ncuraggiari a cu- n-su voli fari.

 

Nna stu viuolu unnè ca iu caminu

viu n-filu r’erva tènniru e trimanti

è la spiranza ri un nuovu ristinu,

puru si stanca vuogghiu iri avanti.

 

E mentri scrivu sientu nostargia

ri parienti e amici r’abbrazzari

e già lu cori forti sbulazzia

pinzannu all’allirizza ri pruvari. 

 

                        Graziella Di Salvo Barbera