Dô Vangelu sicunnu Luca
(Lc 1,39-56)
Nta ddi jorna, Maria si susìu e sinni ìu ampressa versu na riggiuni muntagnusa, nta na cità di Giudea.
Trasiu nnâ casa di Zaccaria e salutau a Elisabetta. Appena Elisabetta sintìu u salutu di Maria, u picciriddu s'arriminau nnô sò grembu.
Elisabetta fu china di Spìritu Santu e gridau a gran vuci: «Biniditta tu si' 'nmenzu a li donni e binidittu u fruttu dô to ventri! E comu mai a matri dô mè Signuri veni a truvari a mia? Pensa, appena u to salutu arrivau ê mè aricchi, u picciriddu s'arriminau di gioia nnô mè ventri. E beata idda ca cridìu a chiddu ca ci dissi u Signuri s'avìa a fari».
Allura Maria dissi:
«L'arma mia magnifica u Signuri
e u mè spìritu esulta in Diu, mè sarvaturi,
picchì taliau l'umiltà dâ sò serva.
D'ora 'n poi tutti li ginirazzioni mi chiamirannu beata.
Granni cosi fici pi mia l'Onniputenti
e Santu è u sò nomu;
di ginirazzioni 'n ginirazzioni a sò misericordia
pi chiddi ca u tìminu.
Fici vidiri a putenza dô sò vrazzu,
sparpagghiau i superbi nnê pinzeri dô sò cori;
jittau 'nterra i putenti di li trona,
e isau l'ùmili;
saziaù di beni a l'affamati,
e mannau i ricchi a manu vacanti.
Succurrìu a Israeli, sò servu,
arricurdànnusi dâ sò misericordia,
comu avìa prumisu ê nostri patri,
pi Abramu e pâ sò discinnenza, pi sempri».
Maria arristau cu idda circa tri misi, e poi si nni turnau a la sò casa.
Li Paroli di li Papi
Pi nuatri l'odierna sulennità è quasi na cuntinuazzioni dâ Pasqua: dâ Risurrizzioni e di l'Ascinzioni dô Signuri. E è, ntô stissu tempu, u signu e la surgenti dâ spiranza dâ vita eterna e dâ futura risurrizzioni. Di stu signu liggemu nna l'Apocalissi di Giuvanni: “Nnô celu apparìu poi un signu granniusu: na fìmmina vistuta di suli, câ luna sutta i sò pedi e supra a sò testa na curuna di dùdici stiddi” (Ap 12,1). E anchi si la nostra vita supra a terra si svorgi, cuntinuamenti, ntâ tensioni di dda lotta tra u dragu e la fìmmina, di cui parra u stissu libru dâ Santa Scrittura; anchi si nuatri ogni jornu semu suttamisi â lotta tra u beni e u mali, a cui l'omu partecipa finu dô piccatu urigginali […] tuttavia ddu signu dâ spiranza arresta e s'arrinnova cuntinuamenti ntâ fidi dâ Cresia. (Santu Giuvanni Paulu II – Omelia a Castel Gandolfo, 15 austu 1980)

Nessun commento:
Posta un commento
ciao. lascia il tuo commento, sarà pubblicato al più presto. grazie